Iata tot ce trebuie sa stii despre epilepsie, de la tipuri, simptome si pana la tratament si dieta recomanda, din articolul urmator.
Cuprins:
Epilepsia este o boala cronica necomunicabila a creierului care afecteaza aproximativ 50 de milioane de oameni din intreaga lume. Ea se caracterizeaza prin crize recurente, care sunt scurte episoade de miscare involuntara, uneori insotite de pierderea constientei.
In timpul unei crize epileptice, celulele nervoase nu comunica in mod normal, iar activitatea electrica in creier devine alerta; aceasta stare este foarte variabila ca timp si frecventa. Diagnosticul de epilepsie se pune in urma a cel putin doua episoade convulsive fara o alta cauza, ea este intalnita mai ales la copii si varstnici, insa poate sa apara in orice perioada a vietii (1).
Crizele partiale – acest tip de crize produc un dezechilibru intr-o anumita zona a creierului, afectand localizat portiunea pe care o controleaza aceea zona (ex. Un membru).
Crize generalizate – acestea afecteaza o regiune extinsa a creierului si includ: crize atonice, petit-mall sau crize de absenta caracteristice copiilor, crize mioclonice, tonico-clonice sau grand-mall.
Exista si crize generalizate partial simple in care persoana este constienta insa nu se poate misca in timpul acestia si crize partial complexe in care persoana isi pierde constienta fara sa isi aminteasca ce s-a intamplat (2).
Crizele pot sa apara si in cadrul consumului cronic de alcool – epilepsie alcoolica.
Cea mai comuna cauza de aparitie a crizelor epileptice la adulti este schimbarea structurala a creierului (ex AVC, tumori, leziuni cerebrale).
Persoanele adulte cu epilepsie pot sa aiba o viata normala, insa trebuie sa fie extrem de precauti deoarece crizele pot fi simultane sau declansate de anumiti stimuli, ceea ce este foarte periculos datorita lipsei controlului, mai ales pentru persoanele care conduc. Femeile cu epilepsie care isi doresc o sarcina, trebuie sa aiba o urmarire medicala stricta deoarece pot sa apara complicatii.
Persoanele cu epilepsie au un risc mai crescut de a dezvolta probleme de ordin psihologic cum ar fi depresie sau anxietate dar si ganduri si comportamente suicidale. Problemele pot fi rezultatul unor dificultati in tratarea afectiunii in sine, precum si a efectelor secundare date de medicatie (3).
Epilepsia este cea mai intalnita boala neurologica a copilariei. Aceasta boala poate impacta viata copilului in diferite moduri, in functie de varsta, tipul convulsiilor, raspuns la tratament si asocierea cu alte complicatii.
In timp ce pentru unii copii poate sa apara intarzierea in dezvoltare sau un IQ mai scazut datorita crizelor, pentru altii copii crizele se pot modifica in timp sau chiar sa fie remise total in adolescenta.
Epilepsia indiferent de severitate, poate afecta viata de zi cu zi; copii se pot simti jenati, izolati sau diferiti fata de semeni lor. Incurajarea copilului sa vorbeasca despre preocuparile sale il poate ajuta sa se simta sprijinit si sa faca fata mai usor dificultatilor (4).
La aproximativ jumatate dintre persoanele cu diagnostic de epilepsie cauza este necunoscuta, pentru celelalte cauza poate fi:
Deoarece epilepsia este cauzata de o activitate anormala in creier, crizele pot afecta orice proces pe care acesta il coordoneaza. Simptomele crizelor sunt:
Semne la copii:
In cazul copiilor este foarte util ca parintii sa tina evidenta acestor evenimente si sa fie foarte atenti pentru a putea depista orice neregularitate. Un jurnal al comportamentul bebelusului sau materiale video pot fi foarte folositoare pentru a ajuta echipa medicala in stabilirea unui diagnostic corect.
Diagnosticul epilepsiei implica mai multe examinari, efectuate la anumite intervale de timp. Pentru inceput medicul trebuie sa efectueze examenul fizic si sa afle care sunt iexact simptomele si istoricul medical al pacientului. Este foarte important ca parintele sau apartinatorul sa relateze orice observatie pentru a ajute cadrul medical in identificarea exact a tipul de patologie epileptica si a crizelor.
In functie de acestea medicul o sa recomande un consult neurologic, unde o sa fie analizat comportamentul, abilitatile motorii, functia mentala si alti parametrii pentru un diagnostic precis.
Este necesara efectuarea unor analize de sange pentru a depista eventuale infecti, boli genetice sau alte conditii care pot cauza aparitia crizelor.
Medicul o sa va recomande o serie de teste pentru a detecta activitatea la nivel cerebral: Electroencefalograma (EEG), Computer tomograf (CT), Rezonanta magnetica (RMN), RMN functional, tomografia cu emisie pozitronica (PET), test neuropsihologic etc.
Tratamentul de prima intentie este cel medicamentos, pentru majoritatea pacientilor acesta tine sub control crizele epileptice sau reduce frecventa si intensitatea lor. Din pacate insa medicamentele pentru epilepsie nu functioneaza pentru 30-40% dintre pacienti si pot sa aiba efecte adverse severe.
Daca medicatia anti-epileptica nu da rezultate, medicul poate sugera interventia chirurgicala. Pentru pacientii la care diferite scheme farmaceutice s-au dovedit ineficiente, iar chirurgia nu reprezinta o optiune, se pot lua in considerare urmatoarele terapii:
Stimularea nervului vag – implica implantarea unui dispozitiv sub piele la nivelul pieptului care trimite un impuls electric nervului vag. Potentialul acestei metode de a diminua crizele este intre 20-40%.
Dieta ketogenica, este un tip de alimentatie care reduce la minim aportul de glucide, ducand la schimbarea principalului combustibil energetic al organismului in grasime. Exista foarte multe studii care atesta eficacitatea acestei diete in epilepsia refractara.
Stimulare cerebrala profunda – implica interventia chirurgicala pentru a implanta anumiti electrozi intr-o portiune a creierului.
Pacientii epileptici pot sa necesite suplimente vitaminice, atunci cand sunt in incapacitatea de a se hrani adecvat sau apetitul lor este scazut datorita crizelor. Pacientii pot necesita anumite formule de alimentare speciale concepute pentru a prevenii pierderea in greutate, iar uneori se poate recomanda montarea unei sonde de alimentare pentru pacientii cu risc de malnutritie.
Dieta cetogena clasica este formata dintr-o cantitate mare de grasimi, cca. 4 grame de grasimi la 1 gram de proteine si glucide. Aceasta dieta a fost conceputa cu scopul de a imita ceea ce se intampla in organism in timpul postului negru. Inca de pe vremea lui Hippocrate, acesta a observat incetarea crizelor la persoanele care erau supuse abstinentei totale de alimente.
In mod normal organismul utilizeaza glucide (zahar, paine, paste, orez) pentru a obtine energie, iar atunci cand aceasta lipsesc, grasimile devin sursa primara de energie. Numele de cetogenic vine de la corpii cetonici, acestia sunt produsi prin arderea la nivel hepatic a grasimilor, ei servesc ca si combustibil pentru creier si eritrocite, acesta fiind un mecanism prin care dieta keto ajuta remedierea convulsiilor.
Dieta cetogena a fost foarte studiata de-a lungul anilor, dovedind o eficacitate de aprox. 50% in scaderea in frecventei si intensitatii crizelor epileptice si 10-15% rata de stopare toatala a crizelor.
Terapiile cetogene sunt tratamente non-farmacologice bine stabilite, utilizate atat pentru copii cat si pentru adultii cu epilepsie rezistenta la medicamente. Dieta keto clasica a fost folosita in controlul epilepsiei incepand cu anul 1921.
Popularitatea dietei a venit odata cu povestea lui Charlie, un baietel care la doar 2 ani suferea de o forma grava de epilepsie care nu raspundea nici unei scheme terapeutice. Tatal lui Charlie a citit despre acesta dieta si a ajuns cu baietelul in Centrul Medical Johns Hopkins, aici Charlie a inceput dieta si starea lui s-a imbunatatit constant, acum fiind este un adult sanatos.
In numele accestui succes in 1994 a fost infiintata ”The Charlie Foundation” (SUA) care contribuie la educatia specialistilor si la sprijinul familiilor care se confrunta cu aceasta boala. Apoi ”Matthew’s Friends” (Marea Britanie) in 2004, a crescut gradul de constientizare si ajutat centrele de dieta keto la recrutarea pacientilor si cercetare.
Pentru multi ani dieta cetogena a fost implementata bazat doar pe experiente anectodice, acum exista date consistente care sustin utilizarea acestei diete la pacientii cu epilepsie refractara; printre care si 4 lucrari randomizate si cu trialuri controlate.
O lucrare publicata in revista The Lancet, ne arata ca la trei luni dupa implementarea dietei 38% dintre copii au o reducere mai mare de 50% a crizelor si ca 7% dintre copii au avut convulsii mai reduse cu peste 90% (5).
Ipoteza conform careia dieta are acelasi efecte si in cazul adultilor era rezervata. In ultimi ani s-au realizat mai multe studii privind aceast lucru, iar majoritatea implica un tip de Dieta cetogena Modificata Atikins (MAD) recomandata adolescentilor si adultilor deoarece este mai flexibila si mai putin stricta.
O lucrare care a urmarit dieta MAD in randul adultilor cu epilepsie, indica la 3 luni o reducerea a crizelor pentru 36% si o stopare a acestora pentru 16% dintre persoane (6); rezultatele sunt conforme cu literatura disponibila.
Dieta cetogena conform ghidurilor este tratamentul la alegere pentru urmatoarele patologii specifice: Deficitul de Glut 1 (Glut1DS) si Deficitul de piruvat dehidrogenaza (PDHD).
Dieta cetogena s-a dovedit benefica in mod particular pentru: Sindromul Angelman, sindromul Dravet, sindrom Rett, convulsii febrile (FIRES), spasme infantile, epilepsie cu crize mioclonic-atonice (sindromul Doose) si complex de scleroza tuberotica.
In mod traditional dieta cetogena era recomandata ca si ”ultima metoda de tratament”, definita in teorie ca si recomandare dupa ce 2 sau mai multe medicamente antiepileptice nu au functionat. Dieta cetogena in epilepsie trebuie intotdeauna sa fie recomandata de un medic si urmarita continuu de catre un dietetician calificat.
Inainte de initiera dietei pacientul trebuie sa fie examinat pentru a determina orice tulburare de transport sau oxidare a acizilor grasi, mai ales atunci cand etiologia epilepsiei nu este clara. La fel si pentru toate celelate afectiuni care au contraindicatie (absoluta cat si relativa) pentru dieta cetogena, cum ar fi deficitele de carnitina si orice deficit enzimatic implicat in metabolizarea grasimilor.
Este foarte importanta examinarea si recomandarea analizelor inainte si pe toata durata terapiei cetogene atat pentru urmarire cat si pentru abordarea efectelor adverse, la un interval stabilit de medicul sau dieteticianul dumneavoastra.
In unele cazuri se poate produce o remisie a epilepsiei la maturitate. Medicatia aduce un control bun al bolii, iar chirugia poate reduce crizele pana la 80%.
Trebuie sa va adresati medicului dumneavoastra neurolog si sa respecti sfaturile acestuia.
Ajutati persoana sa se aseze la podea, indepartand orice obiecte care ar putea sa o raneasca, asezati-o pe o parte si facilitati respiratia (cravata, nasturi), verificati orice informatie medicala ar putea sa o aiba asupra sa si cronometrati durata crizei. Orice semn de ingrijorare impune apelarea serviciului de urgenta 112.
Da, din pacate orice tip de criza epileptica poate afecta memoria.
Riscul depinde de tipul crizelor, acesta fiind minim pentru crizele de tip absenta. Riscurile pot fi: Decelerarea ritmului cardiac fetal, leziuni fetale, separarea prematura a placentei de uter, avort cauzat de traumatismul in timpul convulsiilor, nastere prematura. De asemenea, administrarea anticonvulsivantelor poate cauza anumite defecte fetale.
Epilepsia este o afectiune a sistemului nervos central (neurologic).
Bibliografie:
Lorena Crișan – nutriționist dietetician.