Afla tot ce trebuie sa stii despre deficitul de hidroxiacil-CoA cu lant lung dehidrogenaza (deficit de LCHAD) si deficitul de proteina trifunctionala (deficit de TFP).
Cuprins:
Cea mai usoara explicatie: un deficit al unei enzime ce se numeste „acil-CoA-dehidrogenaza cu lant lung”, folosita la degradarea acizilor grasi cu lant lung. Nutritionistii nu vor folosi numele lung, ci abrevierea, adica deficit de LCHAD. Si tu vei folosi, cu siguranta, tot aceasta varianta. Proteina trifunctionala este un complex enzimatic compus din trei parti (de unde i se trage si numele). Este important de retinut abrevierea sa: deficit de TFP.
Aproximativ 1 din 150 000 de copii are un deficit de LCHAD sau de TFP.
Enzima LCHAD faciliteaza al treilea stadiu al descompunerii acizilor grasi cu lant lung (asa-numita beta-oxidare). In cazul unui deficit de TFP, enzima LCHAD si alte doua enzime sunt afectate. O dereglare a enzimei din complexul enzimatic inseamna ca acizii grasi cu lant lung nu vor putea fi folositi in mod corespunzator pentru productia de energie. Mai mult decat atat, resturile acizilor grasi cu lant lung se acumuleaza in corp si pot afecta in mod particular inima. Cu toate acestea, cuplarea acizilor grasi cu carnitina, transportul si procesul de decuplare a acizilor grasi de carnitina functioneaza normal.
Un deficit de LCHAD sau de TFP ii este transmis copilului de catre ambii parinti. Acest lucru e ilustrat in figura 1. Atat mama, cat si tatal au o gena recesiva (ilustrata cu rosu in imagine) si o gena fara mutatie (ilustrata cu albastru) pentru enzima LCHAD sau complexul enzimatic TFP. Genele sunt unitati ale genomului nostru.
Fiecare gena poarta informatie despre un component specific al corpului nostru, adica pentru o enzima specifica. Ambii parinti pot fi sanatosi, deoarece o gena fara mutatie contine informatia completa a respectivei enzime. Insa pentru ca poarta o gena recesiva, ei pot fi considerati purtatori ai acestui deficit enzimatic.
Daca gena recesiva ii este transmisa copilului de catre ambii parinti, acesta va mosteni boala (in imagine, copilul cu ambele gene rosii).
Daca un parinte transmite o gena albastra si celalalt una rosie, copilul va fi de asemenea un purtator al bolii, insa va fi sanatos precum parintii. Copilul va fi sanatos daca o gena albastra ii este transmisa de fiecare parinte.
Daca ambii parinti sunt purtatori, probabilitatea ca ambele gene recesive sa se intalneasca si copilul nascut sa aiba deficit de LCHAD sau de TFP este 1 din 4 (un sfert) pentru fiecare sarcina.
Baietii si fetele sunt afectati in mod egal. Nu exista nicio cale de a sti daca un copil este purtator al unei boli metabolice a acizilor grasi. Acest lucru nu se poate afla nici din controalele din timpul sarcinii.
Imaginea ne arata cum gena recesiva le-a fost transmisa parintilor de catre parintii lor (bunicii copilului), acestia primind-o de la parinti la randul lor si tot asa. Astfel, faptul ca sunteti un purtator nu inseamna ca ati facut ceva gresit.
FIGURA 2 arata situatiile posibile in cazul in care o persoana cu deficit de LCHAD / TFP are un copil. Avem de-a face cu trei cazuri distincte.
Diagonisticul unui deficit de LCHAD sau de TFP se face printr-un screening dupa nasterea copilului. In cazul unui rezultat anormal, se vor cauta in urina si in sange metaboliti specifici deficitului de LCHAD sau de TFP. O confirmare finala a diagnosticului este posibila doar printr-o examinare enzimatica si/sau genetica.
Examinarea genetica va cauta in sange schimbari ale genelor afectate. O examinare enzimatica va masura, printr-o biopsie a pielii sau o mostra de sange, functia enzimelor.
General vorbind, un deficit de LCHAD sau de TFP este o tulburare severa in oxidarea acizilor grasi cu lant lung. Unii copii prezinta simptome grave din primele zile de viata. Acestia au un risc foarte ridicat de hipoglicemie care le poate pune viata in pericol. Odata cu lipsa energiei, pot aparea dureri musculare si degradarea celulelor. Aceasta poate implice muschiul inimii. Metabolitii ce nu pot fi degradati se acumuleaza, fapt ce poate avea un efect toxic asupra inimii, retinei si nervilor. Pot avea loc si aritmii cardiace, tulburari oculare si sensibilitate a bratelor si picioarelor.
Mamele purtatoare de deficit de LCHAD pot dezvolta un fel de “intoxicatie in timpul sarcinii” (sindromul HELLP), o complicatie severa a sarcinii ce are loc in ultimul trimestru atunci cand copilul sufera de deficit de LCHAD.
Trebuie sa facem o distincite intre terapia pe termen lung si terapia de urgenta. Terapia pe termen lung consta in evitarea perioadelor lungi de infometare, precum si in respectarea unei diete sarace in grasimi, la care se adauga acizi grasi cu lant mediu (ulei MCT) si acizi grasi esentiali. In general, se recomanda o dieta stricta. Gama de mancaruri admise va fi determinata de membrii echipei nutritionale.
Terapia de urgenta trebuie sa se desfasoare in cazul unei crize metabolice iminente sau in plina desfasurare, adica in cazul infectiilor febrile, al refuzului mancarii sau perioadelor lungi de infometare si inainte de operatii. Terapia de urgenta include administrarea unei mari cantitati de carbohidrati (de exemplu, administrarea unei solutii cu maltodextrina), sau, daca acest lucru nu este posibil, se va administra o perfuzie cu glucoza la clinica. Este extrem de important sa nu se administreze o perfuzie cu lipide, deoarece aceasta va contine si acizi grasi cu lant lung.
Este necesar sa va faceti regulat analizele de sange. Vorbind la modul general, se fac controale legate de profilul acilcarnitinei, adica o masuratoare a concentratiei acizilor grasi legati la carnitina si a concentratiei carnitinei disponibile in corp, precum si examinari ale ficatului si muschilor. Trebuie sa se verifice si daca nivelul de acizi grasi esentiali este unul suficient de ridicat.
In unele cazuri, se vor face analize de sange pentru a determina nivelul de glucoza. Alte teste de laborator ar putea fi necesare in functie de individ. Echipa dumneavoastra nutritionala va va oferi mai multe informatii despre acest lucru. Prin analiza istoricului alimentar se va verifica daca dieta este echilibrata in ciuda nutritiei sarace in grasimi, si daca copilul primeste suficiente calorii. Masurarea greutatii si inaltimii este, de asemenea, un lucru important.
Controalele oculare si cardiace ar trebui facute regulat. Daca apar dereglari de sensibilitate, se vor face verificari speciale ale nervilor.